Stateam la masa si tineam in mana un pahar.Imi venea sa-l fac bucatele ....Deodata, fata  mi s-a luminat, insa bucuria de-o clipa s-a transformat intr-o tristete de neinteles ..

         _ Ce faci omule?Pe unde umblii ?

-Am avut putina treaba ..

         -Te asteptam , fara tine  nu puteam incepe , ia loc !

 Stateam fata in fata, il priveam lung...ochii lui aveau o transparenta chematoare, pareau luminati din interior de o flacara calda ...Nu stiam ce e cu el insa nici nu indrazneam sa-l intreb.Ma chinuiau gandurile,insa ramnaeam tacuta pana la capat ."Ce ciudat  , niciodata George nu a fost asa!"

          Seara tarziu am rupt tacerea ce se asternuse  ca o pata neagra intre doua suflete pure. Eram trei .Eu, Andreea si el .Eram trei si tousi doi, eram un martor mai mult tacut la tot ce se petrecea  si totusi inima-mi batea mai mult ca niciodata .Dorinta de a ramnae singuri era din ce in ce mai mare...  Plimbarea spre casa ne facea bine 

          -De ce esti tacuta ?

           ....................

          -Stiu, am grest, nu stiu ce s-a intamplat cu mine, cu noi.stiu doar ca tu ma iubesti si ma ierti ..nu e asa ?

         M-a luat  de brat si m-a sarutat.Era un sarut cald , adevarat care ma imblanzise si ma facuse sa uit totate necazurile ..

          -iubito ....

    -Da,dragul meu 

         -De ce esti tu asa de buna?De ce imi ierti totul? De ce nu te supara purtarile mele de badaran pe care uneori le am ?

         -Pentru ca unei fiinte iubite trebuie sa-i ierti totul , pana si crimele ..copil prostut ce esti !

         Ne-am oprit o clipa uitandu-ne unul la celalat zambind.Intr-un tarziu fara sa stiu cum , mi-am dat seama ca-mi lipsesc cheile de la casa . Ma chinuia gandul ca va trebui sa suport consecintele. nu  stiam ce sa fac, sa-i spun sau nu ?

        -Ce e cu tine ?

        -George mi-am puerdut cheile 

        Asta e tot?

      -Da ..nu e destul de grav?

        -Nu-i nimic  grav.In seara aceasta vom ramane imperuna ...vii la mine ?

Dupa un moment de ezitare am raspuns afirmativ.

        In mod ciudat starea mea de exaltare  era sporita de gandul ca  nu avem decat foarte putin timp al nostru , ce aveam de pierdut daca prelungeam acest timp?

  Acasa la George era liniste.aceiasi casa neschimbata, acelasi colt de rai ce ne astepta pe noi .Am ramas pana in zori ..uitasem de adevar si am inecasem in visare ...George alaturi de mine , eu alturi de George, coapsa langa copasa, mana in mana, strangerile usoare, intrepatrunderea degetelor, asa ca nici o tresarire a celuilalt sa nu ne scape, trupul lui incalzit aici, langa buzele mele, tripul meu incalzit acolo langa buzele lui, gustul fericirii pierdute in noapte...ce ar fi putut fii mai frumos decat acest tablou al celor doi indragostit de viata ....

        Multe minute l-am privit cum doarme ...dormea frumos , era frumos ...avea aerul unui inger nevinovat .

      Trupul lui emana o caldura placuta, buzele lui cu taietura senzuala, avea gustul si chiar moliciunea si suculenta fructului muscat. Ce placut era  sa-mi ingrop fata in dulcele arc al gatului aplecat spre umar , la atingerea gurii mele ..................

      In zori visul s-a destramat .Eram pierduti intre sutele de trupuri  ce se indreptau spre institut. Uitasem de pericolul de a fi vazuti impreuna. Da, eram langa el, clipa ne aprtinea si odata cu ea o parte luminoasa a vietilor amandurora."George, ce bine i se potriveste acest nume sonor!Oare de ce intalnim oamenii pe care ni visam , cand depindem intr-o prea mare masura de altii, care nu ne vor intelege, care nu voir putea accepta ca am putea fii fericit fara ei ? "

      -La ce te gandesti?

     -La noi .....

          Imi ghicea gandurile

      -De ce esti mereu nelinistita, incordata?......................................................

                                                                                                                            Mystic Rose