26 Aug 2010 - 19:13:38
Locul meu de munca si cel al lui George erau in acelasi institul, la o distanta doar de cativa metrii.
Intamplare norocoasa deoarece ma ajuta sa-l vad mai des si sa-mi pastrez secretul.Imprejurarea ca ne vedeam zilnic, ca lucram impreuna, ca profesiunea noastra ne dadea cateodata acest drept de a ne ajuta reciproc,serile cand mergeam impreuna spre casa, discutiile in prezenta colegilor, ne fereau de o confruntare nedorita cu prezentul si responsabilitatile lui.
Refuzam sa ne gandim la prezent, considerandu-l neimportant pentru sentimentele noastre, trecutul si viitorul pareau mai imperioase...Trecutul era obsesia mea, viitorul a lui George.
-Tu nu traiesti, tu doar visezi!
-S-ar putea, insa tu nu intelegi ce inseamna pentru mine acest viitor.
- Pentru mine viitorul nu exista, nu am de unde sa stiu ce ma asteapta.Trecutul insa l-am vazut ,il cunosc prea bine si unele pagini din trecut mi le amintesc de cate ori doresc si cateodata as vrea sa retraiesc acele clipe ale trecutului.
-Tu nu visezi ?
intrebarea lui imi dadea din nou de gandit. Ce puteam spune?...Ca el e singurul meu vis?
"Ce s-ar mai amuza sa ma auda ca sunt o visatoare sentimentala "...
Din clipele, din minutele putine cand eram noi doi, George acapara, in felul lui prea hotarat ca sa ma fi putut opune, o buna parte, spunandu-mi fel si fel de cuvinte imbietoare.
Il ascultam.Ii priveam buzele.Cea de sus senzuala, cea de jos avand o anume severitate si doar un zambet arcuindu-se asemenea primei, un zambet care-i accentua siguranta de sine.Il ascultam, il judecam.
Oare cati dintre cunoscutii lui il ascultau asa ca mine,atnci cand vorbea?Cati dintre planetele sau meteoritii care gravitau in jurul lui, in universul lui, il intelegeau si cati nu ?
Pentru prima data cand privirea mea a fost acaparata de farmecul lui,l-am vazut alaturi de "Nasu" asa-i spunea el celui mai bun prieten din institut.Oare el il intelegea?probabil, altfel nu s-ar fi inrudit."Nasu si finu" doi visatori cu ganduri mari de viitor.Doi oameni ce se inteleg cel mai bine ....probabil el e singura planeta in care viata palpita asemenea universului GEORGE.Acesti oameni mi-au intrat din primele clipe in inima si nu-i mai pot scoate.acest prieten al lui a fost singurul care a inteles cat de mult il iubesc pe George.A fost singurul care la vreme de cumpana, de durere, m-a invatat ce sa fac ...
Cu timpul am cunoscut si alti prieteni de-ai lui, insa nici unul nu mi se parea demn de a ocupa locul cat mai aproape de centrul universului.Nasul era singurul ce merita acest loc,doar atat. Cel mai mult ma durea prezenta femeilor in jurul lui.Eram geloasa?Pe cine?Pe toata lumea ...doream ca el sa-mi apartina numai si numai mie, oricum si oricat.Ce sentiment ciudat!
"Niciodata n-am fost geloasa pe cineva.Uram acest lucru, acum fara sa vreau am cazut intr-o plasa subtire insa foarte rezistenta care-mi frange inima "
Intr-una din zile George a intrat in concedu medical.Cateva zile fara sa-l stiu aproape mi se pareau decenii, asteptam cu nerabdare clipa revederii.
Iata ca intr-o zi a aparut. Eram bucuroasa.Venise sa-i aduca sefului un dosar,eram si eu acolo "Ce bine"! Imi venea sa-l strang in brate si sa-i spun ca il doresc cu adevarat, ca nu pot traii fara el, ca ...in fine multe de genul acesta. insa nu am facut-o, n-am fost instare , poate ca a fost mai bine.
Stateam impreuna cu colegii la taifas, la binemeritata cafeluta
- Salve baieti!
-Ah, Geo ce aparitie! Cum te mai simti?
-Ca un nou nascut ...
-Ti l-am adus! spuse "nasu" facandu-mi cu ochiul.
-Vad.Bine ai venit, Geo!
-Ti-a fost dor de mine?
-Enorm ...
Si ca nise copii dupa o lunga vacanta petrecuta fiecare intr-un alt capat de lume, ne-am imbratisat in fata tuturor. Nu-mi mai era teama.
-Iubito, te astept ?
-Daca vrei ...
-Mergem la mine,
Emotiile prinsesera aripi in inima mea .. acel "mergem la mine" suna atat de promitator...
va urma..
Mystic Rose
Intamplare norocoasa deoarece ma ajuta sa-l vad mai des si sa-mi pastrez secretul.Imprejurarea ca ne vedeam zilnic, ca lucram impreuna, ca profesiunea noastra ne dadea cateodata acest drept de a ne ajuta reciproc,serile cand mergeam impreuna spre casa, discutiile in prezenta colegilor, ne fereau de o confruntare nedorita cu prezentul si responsabilitatile lui.
Refuzam sa ne gandim la prezent, considerandu-l neimportant pentru sentimentele noastre, trecutul si viitorul pareau mai imperioase...Trecutul era obsesia mea, viitorul a lui George.
-Tu nu traiesti, tu doar visezi!
-S-ar putea, insa tu nu intelegi ce inseamna pentru mine acest viitor.
- Pentru mine viitorul nu exista, nu am de unde sa stiu ce ma asteapta.Trecutul insa l-am vazut ,il cunosc prea bine si unele pagini din trecut mi le amintesc de cate ori doresc si cateodata as vrea sa retraiesc acele clipe ale trecutului.
-Tu nu visezi ?
intrebarea lui imi dadea din nou de gandit. Ce puteam spune?...Ca el e singurul meu vis?
"Ce s-ar mai amuza sa ma auda ca sunt o visatoare sentimentala "...
Din clipele, din minutele putine cand eram noi doi, George acapara, in felul lui prea hotarat ca sa ma fi putut opune, o buna parte, spunandu-mi fel si fel de cuvinte imbietoare.
Il ascultam.Ii priveam buzele.Cea de sus senzuala, cea de jos avand o anume severitate si doar un zambet arcuindu-se asemenea primei, un zambet care-i accentua siguranta de sine.Il ascultam, il judecam.
Oare cati dintre cunoscutii lui il ascultau asa ca mine,atnci cand vorbea?Cati dintre planetele sau meteoritii care gravitau in jurul lui, in universul lui, il intelegeau si cati nu ?
Pentru prima data cand privirea mea a fost acaparata de farmecul lui,l-am vazut alaturi de "Nasu" asa-i spunea el celui mai bun prieten din institut.Oare el il intelegea?probabil, altfel nu s-ar fi inrudit."Nasu si finu" doi visatori cu ganduri mari de viitor.Doi oameni ce se inteleg cel mai bine ....probabil el e singura planeta in care viata palpita asemenea universului GEORGE.Acesti oameni mi-au intrat din primele clipe in inima si nu-i mai pot scoate.acest prieten al lui a fost singurul care a inteles cat de mult il iubesc pe George.A fost singurul care la vreme de cumpana, de durere, m-a invatat ce sa fac ...
Cu timpul am cunoscut si alti prieteni de-ai lui, insa nici unul nu mi se parea demn de a ocupa locul cat mai aproape de centrul universului.Nasul era singurul ce merita acest loc,doar atat. Cel mai mult ma durea prezenta femeilor in jurul lui.Eram geloasa?Pe cine?Pe toata lumea ...doream ca el sa-mi apartina numai si numai mie, oricum si oricat.Ce sentiment ciudat!
"Niciodata n-am fost geloasa pe cineva.Uram acest lucru, acum fara sa vreau am cazut intr-o plasa subtire insa foarte rezistenta care-mi frange inima "
Intr-una din zile George a intrat in concedu medical.Cateva zile fara sa-l stiu aproape mi se pareau decenii, asteptam cu nerabdare clipa revederii.
Iata ca intr-o zi a aparut. Eram bucuroasa.Venise sa-i aduca sefului un dosar,eram si eu acolo "Ce bine"! Imi venea sa-l strang in brate si sa-i spun ca il doresc cu adevarat, ca nu pot traii fara el, ca ...in fine multe de genul acesta. insa nu am facut-o, n-am fost instare , poate ca a fost mai bine.
Stateam impreuna cu colegii la taifas, la binemeritata cafeluta
- Salve baieti!
-Ah, Geo ce aparitie! Cum te mai simti?
-Ca un nou nascut ...
-Ti l-am adus! spuse "nasu" facandu-mi cu ochiul.
-Vad.Bine ai venit, Geo!
-Ti-a fost dor de mine?
-Enorm ...
Si ca nise copii dupa o lunga vacanta petrecuta fiecare intr-un alt capat de lume, ne-am imbratisat in fata tuturor. Nu-mi mai era teama.
-Iubito, te astept ?
-Daca vrei ...
-Mergem la mine,
Emotiile prinsesera aripi in inima mea .. acel "mergem la mine" suna atat de promitator...
va urma..
Mystic Rose
Sindicalizare
Acest articol nu are Comentariu momentan